Tag Archives vernisajul expozitiei

STYLE GUIDE

50 de ani de la inaugurarea Muzeului Național de Istorie a României

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) aniversează 50 de ani de activitate (1972 -2022) printr-o serie de evenimente culturale ce vor avea loc în luna mai, la sediul muzeului din Calea Victoriei 12, București.

Cu această ocazie, vor avea locꓽ lansarea paginii web „MNIR 50”, deschiderea expoziției „Istorii din trecut. Călătorie virtuală în peisaje dispărute”, redeschiderea expoziției „Muzeul Jucăriilor” după reorganizare, precum și lansarea unui nou album „O clădire-simbol a Capitalei: Palatul Poștelor – Muzeul Național de Istorie a României”.

Publicul este invitat să descopere – prin intermediul proiectului virtual „MNIR 50”,  disponibil începând cu data de 6 mai, pe site-ul muzeului https://www.mnir.ro/, – o serie de informații privind istoria muzeului, dar și a clădirii care îl adăpostește, documente referitoare la înființarea instituției, fotografii de arhivă și afișe ale evenimentelor pe care muzeul le-a organizat sau la care a participat în cei 50 de ani de existență. Muzeul propune, de asemenea, o incursiune virtuală în colecțiile muzeului, pentru a (re)descoperi proiectele on-line, precum și o călătorie inedită prin 50 de castre identificate pe frontierele romane din România.

În perioada 4 -7 mai, sunt așteptați cu drag la muzeu și cei mai mici dintre vizitatorii pentru a sărbători împreună 50 de ani de la deschiderea oficială a MNIR prin intermediul discuțiilor, jocurilor și activităților practice. Aceștia vor putea să descopere povestea „Gânditorului” de la Cernavodă, renumita statuetă preistorică, simbol al MNIR, în cadrul a două tipuri de ateliere educative și de creație – „Descoperă povestea Gânditorului!” și „Povestea Gânditorului, în benzi desenate”.

Joi, 12 mai, va avea loc vernisajul expoziției „Istorii din trecut. Călătorie virtuală în peisaje dispărute” în cadrul proiectului european „e-Peisajele Arheologice ale Dunării. Peisaje arheologice virtuale din regiunea Dunării” („Danube’s Archaeological e-Landscapes. Virtual archaeological landscapes of the Danube region”).

Această expoziție reprezintă o premieră pentru Muzeul Național de Istorie a României, fiind pentru prima dată când sunt utilizate noi tehnici de tip VR – realitate virtuală și AR – realitate augmentată într-un asemenea demers muzeografic. Au fost alese două situri reprezentative (deopotrivă prin semnificația descoperirilor efectuate în cadrul lor, dar și prin prezența unor artefacte de excepție provenite de aici în colecțiile muzeului și al altor instituții de profil din România): necropola de incinerație din epoca bronzului de la Cîrna (jud, Dolj, în sud-vestul României) și cetatea romano-bizantină de la Nufăru (jud. Tulcea, în sud-estul României), ambele situate în arealul Dunării de Jos, zonă geografică unde se păstrează (încă) peisaje arheologice cu totul deosebite.

Sâmbătă, 14 mai, celebrăm „Noaptea Muzeelor” cu reconstituiri istorico-militare, ateliere educative și momente artistice.

În această lună aniversară continuă seria de activități dedicate împlinirii a 50 de ani de la deschiderea oficială a Muzeului Național de Istorie a României, astfel: deschiderea micro-expoziției care-l omagiază pe Ion Heliade Rădulescu, cu ocazia împlinirii a 220 de ani de la naștere și 150 de ani de la moartea acestuia, inaugurarea expoziției „De la diligență la clasor” care prezintă lumea fascinantă a timbrelor, de la povestea primelor mărci poștale, până la pasiunea unor întregi generații, lansarea în parteneriat cu editura Corint, a cărții „Prin cafenelele din Micul Paris”, a cărei autor este istoricul Maria Magdalena Ioniță, reputat cercetător, care și-a desfășurat activitatea profesională în cadrul Muzeului Național de Istorie a României .

STYLE GUIDE

Ierarhii de lumina. Pictura pe sticla, de Maria Constantinescu, la Muzeul National al Taranului Roman

Muzeul Naţional al Țăranului Român vă așteaptă joi, 13 mai 2021, de la ora 17.00, la sala Acvariu, la vernisajul expoziției de pictură pe sticlă realizată de Maria Constantinescu, Ierarhii de lumină.

„Doamna Maria Constantinescu, artist plastic, membră UAPB, a inventat un stil unic – inconfundabil. A plecat de la tradiție şi a ajuns la modernitate, la simbol. Acest fapt îl recunosc toți criticii de artă care au scris despre ea şi despre lucrările ei, Vasile Drăguț, Nicolae Steinhardt, Alexandru Balaci, Ricardo Barletta, Cornel Antim, Luiza Barcan, Françoise Bornardele, Franz Grishaufer, Paul Barbăneagră, Horia Roman Patapievici şi alții. Maria Constantinescu a avut onoarea ca despre ea să scrie unul dintre cei mai mari critici de artă ai Europei, considerat papa istoriei artelor, Giulio Carlo Argan, acest fapt reprezentând cel mai mare premiu acordat unui artist. Are onoarea să fie academician Burchardt şi membră a Academiei artelor tradiționale din România. A expus în muzee importante din țară şi străinătate şi are lucrări în colecții de stat şi particulare, cum ar fi, de exemplu, o compoziție zodiacală la Casa Regală a Spaniei, despre care Regina Spaniei a spus: iată ceva nou sub soare!“ (Răzvan Theodorescu)

„Maria Constantinescu și-a ales drumul său în artă. Ceea ce creează ea o exprimă în cel mai profund sens al cuvântului, pentru că arta ei i se aseamănă. Este o artă solară, prin care creatoarea caută să își înalțe privirea către Dumnezeu (care, așa cum înțeleg eu, pentru ea înseamnă iubirea și lumina divină, soarele care ne luminează sufletul și spiritul, astfel încât să iertam și să iubim necondiționat). Artista o face, pornind de la ceea ce a învățat, încercând să își cunoască rădăcinile spirituale ale nației din care face parte, cu speranța că, pe această cale, vom putea crea între noi pace, dragoste și armonie. Înțelegerea tradiției este un demers intelectual, dar și unul care transcende rațiunii. Nu e, întotdeauna, nevoie de explicații savante, pentru a te apropia de tradiție. Maria Constantinescu a ajuns și acolo, dar a pornit de la o cunoaștere empirică, în comunitatea argeșeană în care s-a născut. Pe această temelie se așază arta ei, care îndrăznește să privească spre Soarele dumnezeirii. Și nu o poate face altfel, decât prin captarea luminii. Probabil, din acest motiv, sticla este unul dintre materialele preferate pe care le modelează artista și prin intermediul căruia găsește calea ei proprie de a îmblânzi lumea obiectuală de care e înconjurată. Culorile nu blochează drumul luminii, ci doar o filtrează, în grade și proporții diferite. Chiar și când lumina nu este, în unele cazuri, personajul principal al artei sale, când obiecte care nu sunt translucide își găsesc loc printre martorii existenței sale, căreia îi este atât de mult dedicată, Maria Constantinescu găsește calea pentru a transforma, în mod miraculos, și aceste creații în căutători ai luminii. Culoarea Mariei se atașează de material doar pentru a-i conferi un sens al unei neștiute căutări către lumină, pe un drum pe care doar artista îl cunoaște. Numai așa se poate explica senzația de soare, de libertate luminoasă pe care o trăiești atunci când te afli în preajma lucrărilor Mariei Constantinescu. Dacă tot acest efort al artistei – care presupune foarte multă trudă fizică, dar care rămâne neștiută pentru privitor, pentru că ea nu se cramponează de torsiunile pe care le îndură materialele, nu le consemnează trecerea, nu vrea să demonstreze cât este de greu să fii artist, încercând, doar, să le îndrepte către direcția privirii sale – ar fi fost unul menit să se oprească la materie, artista și-ar fi trădat năzuințele. Dar ea reușește să sublimeze materia, transformând, în mod miraculos, totul, în lumina care ne inundă nu doar privirea, ci și sufletul. Nu este lumina ucigătoare, a soarelui nemilos, care pârjolește totul, ci aceea pe care se pare că numai Dumnezeu o poate transmite spre noi, lumina unui Soare îmblânzit de privirea plină de speranță a artistei, de rugăciunile pe care ea le înalță, zilnic, spre Dumnezeu (lumina și iubire …). Despre această lumină vorbește întreaga artă a Mariei Constantinescu, indiferent cum și-a intitulat ea ciclurile de lucrări care au grupat, de-a lungul anilor, teme sau tehnici diverse. Este o lumină care o înnobilează pe ea și care ne oferă alegerea unei căi la capătul căreia să ne putem afla împlinite propriile speranțe de mai bine, de mai frumos, de viață. “ (Virgil Ştefan Niţulescu)

Expoziția va putea fi vizitată la Sala Acvariu, în perioada 13-23 mai 2021, de marți până duminică, între orele 10.00 şi 18.00. Intrarea este liberă.

PERSONAL LUXURY

Expozitia „Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani”

Joi, 29 noiembrie 2018, începând cu ora 18.00, a avut loc vernisajul expoziției „Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani” organizată de Asociația Eleon și Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București.
Organizată cu binecuvântarea Preafericitului Parinte Dniel, Patriarhul României, și cu sprijinul Dr. Sorin Costina, Galeriei Romane București, Muzeului Național al Țăranului Român și Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” Alba Iulia, expoziția va fi deschisă la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, str. Academiei nr. 18-20, în perioada 29 noiembrie 2018 – 1 februarie 2019.

Expoziția, dedicată Centenarului Marii Uniri, aduce în atenție importanța jertfei, după modelul hristic, în viața personală și în cea comunitară. Tipologia obiectelor expuse este variată, de la icoană la pictură de șevalet și sculptură, de la arta populară la arta cultă, însă în toate este prezentă Crucea, sub diferite aspecte ale sale: Euharistia și prefigurarea acesteia, mărturisirea, jertfa martirică, smerenia, ofranda, rugăciunea, triumful Crucii, Învierea, natura purtătoare a semnului și sensului Crucii.

Participanții sunt pictori, sculptori și arhitecți între care se află personalități de primă mărime ale artei contemporane românești: Horia Bernea, Mihai Horea, Vasile Gorduz, Paul Gherasim, Marin Gherasim, Gheorghe Berindei, Ion Nicodim, Ion Grigore, Péter Jecza, Dacian Andoni, Alexandru Antonescu, Ana Maria și Mihai Ariciu, Ovidiu și Ștefana Bădescu, Ilie Boca, Ioan Burlacu, Mircea Cantor, Toma Chituc, Delia Corban, Cristian Dițoiu, Marian Dobre, Remus Dragomir, Sorin Dumitrescu, Andreea Flondor Palade, Constantin Flondor, Cosmin Frunteș, Mariana Gheorghiu, Dan Gherman, Ana-Maria Goilav, Ion Grigorescu, Ruxandra Grigorescu, Ana Guduruza, Angela Hanc, Gheorghe Ilea, István Kancsura, Matei Lăzărescu, Vasile Lefter, George Mircea, Dan Mohanu, Grupul Noima, Silviu Oravitzan, Valeriu Paladi, Marius Pandele, Christian Paraschiv, Horea Paștina, Ovidiu Paștina, Ioan Popa, Grigore și Mirela Popescu-Muscel, Cristian Porumb, Silvia Radu, Andrei Rosetti, Mihai Sârbulescu, Valentin Scărlătescu, Daniela Scurtulescu, Sorin Scurtulescu, Ovidiu Simionescu, Șerban Sturdza, Su Yan, Dorin Ștefan, Paul Timofei, Viorel Toma, Constantin Țînteanu, Zoe Vida Porumb, Bogdan Vlăduță, Simion Zamșa, Tudor Zbârnea, Ion Zderciuc și birourile de arhitectură abruptarhitectura și starh. Participă, de asemenea, meșterii populari Nicolae Muntean și Teo și Ioana Bindea.

„Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani” este o expoziție itinerantă, care a debutat în orașul Unirii, Alba Iulia, în 30 noiembrie 2017, apoi a fost vernisată, pe parcursul anului 2018, la Iași, Sibiu, Chișinău, Cluj-Napoca și Timișoara. A existat, în toate locațiile, un fond comun de lucrări, îmbogățit prin participarea artiștilor locali, însă modalitatea de expunere, prin contribuția artistului Ion Grigorescu, este de fiecare dată diferită și face din fiecare expoziție o lucrare de artă în sine.