Papa Francisc a dedicat un document amplu comemorării a 700 de ani de la moartea celebrului poet italian Dante Alighieri, pe care îl consideră „un profet al speranţei” în acest moment istoric ”marcat de umbre, degradare şi lipsă de încredere în viitor”, potrivit Vatican News, scrie Agerpres.ro.

În scrisoarea apostolică intitulată „Candor lucis aeternae” („Splendoarea vieţii veşnice”), împărţită în nouă paragrafe şi publicată joi, papa Francisc se opreşte asupra vieţii poetului Alighieri, pe care o defineşte ca o „paradigmă a condiţiei umane”, subliniind apoi „relevanţa şi perenitatea” operei sale, „o parte integrantă a culturii noastre”, care ne trimite la rădăcinile creştine ale Europei şi Occidentului.

Născut la Florenţa în 1265 şi decedat la Ravenna în 1321, Dante Alighieri a contribuit la naşterea limbii italiene optând pentru dialectul toscan în locul limbii latine pentru scrierea capodoperei sale, „Divina comedie”, o călătorie imaginară pe care Dante o realizează alături de ghidul său, Virgiliu, prin infern, purgatoriu şi paradis.

Suveranul pontif evidenţiază existenţa a două axe principale ale operei „Divina Comedie”: „dorinţa”, inerentă sufletului omenesc, şi „fericirea”, dată de viziunea Iubirii, care este Dumnezeu. Dante este un „profet al speranţei”, scrie papa Francisc, întrucât prin opera sa încurajează omenirea să se elibereze de „pădurea întunecată” a păcatului pentru a găsi „calea cea bună” şi a ajunge astfel la „plinătatea vieţii în istorie” şi la „fericirea eternă în Dumnezeu”.

Scrisoarea apostolică vorbeşte totodată despre cele trei figuri feminine ale „Divinei Comedii”, care amintesc cele trei virtuţi teologale: Fecioara Maria, simbol al carităţii, Beatrice, emblemă a speranţei şi Sfânta Lucia, imagine a credinţei. Cele trei personaje feminine îl însoţesc pe Dante în diferitele faze ale rătăcirilor sale, demonstrând faptul că „nu ne putem salva de unii singuri”, ci avem nevoie de ajutorul celor care „ne pot susţine şi îndruma cu înţelepciune şi prudenţă”.

Pontiful dedică un paragraf sfântului Francisc care, în opera lui Dante, este descris ca „trandafirul alb al Fericiţilor”. Între sfântul Francisc din Assisi şi Poetul Suprem, papa vede „o armonie profundă”, ambii se adresau poporului, „mergând printre oameni”, iar Dante a ales să nu folosească latina, ci limba poporului, „limba tuturor”.

Alighieri, spune papa Francisc, este şi el „un precursor al culturii noastre de tip multimediatic”, deoarece în opera sa „cuvintele şi imaginile, simbolurile şi sunetele” se îmbină pentru a forma „un singur mesaj”.

În finalul scrisorii apostolice, ”poetul suprem” ne poate ajuta, în viziunea suveranului pontif, „să avansăm cu seninătate şi curaj în pelerinajul vieţii şi al credinţei, până când inima noastră va găsi adevărata pace şi adevărata bucurie”, adică „iubirea care mişcă soarele şi celelalte stele”.

În pofida pandemiei de COVID-19, care a curmat peste 105.000 de vieţi în Italia şi a forţat muzeele şi teatrele să se închidă, o multitudine de evenimente – lecturi, expoziţii sau reeditări – sunt planificate în peninsulă pentru celebrarea poetului florentin.